Bucureştiul vechi moare încet răpus de buldozere. Pentru ce a rămas încă în picioare există prea puţină promovare şi prea puţini bani pentru renovare şi restaurare. În lipsa unei oferte turistice culturale pentru Capitală, câteva organizaţii non-profit şi-au asumat răspunderea să spună mai departe istorii cu iz vechi din Bucureştiul care mâine ar putea deveni un simplu exerciţiu de imaginaţie.

Într-o zi de dumincă am coborât în istoria Bucureştiului alături de o mână de curioşi veniţi să asculte poveştile cu domnitori, oştiri şi boieri ale unui oraş care nu mai este demult „micul Paris”.

Redescoperirea Bucureştiului patriarhal a început în faţa Hanului lui Manuc şi s-a închiet la biserica Sfânta Ecaterina, trecând prin Curtea Domnească, Dealul Mitropoliei, fosta reşedinţă a familiei Suter şi calea Şerban Vodă. În Bucureştiul cu iz de ev mediu este frig şi este umezeală, şi de cele mai multe ori împrejurimile ştirbesc din frumuseţea poveştii.

Cum să citeşti pe ziduri

„Încercaţi să vă închipuiţi o clădire din cărămidă roşie, nu neapărat impozantă, o clădire care nu era încă o curte domnească, ci o vamă”, aşa şi-a început istoricul Adrian Majuru coborârea în istoria Capitalei. Acum, la Curtea Domnească, căci despre ea este vorba, o linie de marmură indică fără putere de tăgadă unde s-au oprit restauratorii în anii `70-`80. De atunci, nimic. La casa Suter, astăzi hotel, lucruri stau puţin altfel. Ca în cazul multor bijuterii arhitecturale ale Bucureştiului ridicat în ultimele două veacuri restaurarea a însemnat şi schimbarea destinaţiei clădirii. Starea imobilelor din jur te ajută să-ţi faci o idee clară despre cum arată clădirea înainte de începerea procesului de renovare şi consolidare, în 2003.

Cei care administrează astăzi fosta reşedinţă a familiei Suter spun, mai în glumă, mai în serios, că în momentul în care a d