O CALATORIE CU TRENUL, de oriunde, catre oricare colt de tara. O nesfarsita defilare de milogi de o agresivitate exersata, profitand de conditia de cusca a compartimentului. In orase poti sa-i ignori, aici esti la mana lor. Ei deschid autoritar usa si tot ei o lasa deschisa, dupa ce le arunca o privire grea, care nu mai cere alta pedeapsa, calatorilor care nu duc mana la buzunar. Nici negustorii ambulanti, care vand reviste vechi si carti cu pret redus, nu-s mai cuviinciosi. Odata suit in tren, stii ca autoritatea statului a sfarsit la scara. Ciungi, chiori, surdomuti, lautari dubiosi, cu acordeonul slinos atarnand de un umar, tiganci soioase cu puradelul in brate, simulanti tarandu-se ori clatinandu-se cu dinadins intre peretii coridorului, drogati si falsi calugari, ambulanti rufosi cu negot de brelocuri si pixuri, alcoolici cu priviri tulburi - fauna obisnuita a vagoanelor de clasa intai, pe care controlorul nici nu poate, nici n-are motive s-o starneasca impotriva-i.
MULTE DRAME nu pot fi relatate, deoarece ar insemna sa cazi intr-un comic atroce. De pilda, chinul celui care trebuie sa mearga neaparat la toaleta, iar in magazinele unde ar putea cere ingaduinta lucreaza numai romani haini, care-i spun ca nu e voie. Sau ca croitoria, carciuma, buticul si libraria care-si asteapta clientii cu usile deschise n-au closet. La New York, un compatriot cumsecade, care stia ca plec dimineata de la gazda ca sa ma intorc seara, m-a invatat toate oportunitatile metropolei in materie de WC-uri. O carte de tipul "Ce faci cand te taie cacarea-n Paris" ar avea, cred, editii de mare tiraj in toata lumea.
INTR-UN PARCAJ plin cu masini cu staif, un Trabant verzuliu, tinut ca nou de un proprietar tipicar, face o figura trufasa, pare o vietate cu coada sus nimerita ori mai bine zis varata de-al dracului intre simandicosi, ca sa-i rusineze cu vecinatatea ei. Si, ce-i mai tu
