Gabriel Vasile este doctor în fizică experimentală, cercetător la Universitatea din Reykjavik. Fizicianul român spune că a ajuns pe insula vulcanică „din noroc" şi că a rămas acolo pentru că islandezii sunt oameni foarte drăguţi.
„Am devenit insular de adopţie «din noroc» şi la recomandarea unui prieten care lucra la Institutul de Fizică şi Tehnologia Materialelor (IFTM) din Măgurele. Profesorul Viðar Gudmundsson, colaborator al profesorului român Andrei Manolescu, avea nevoie de student la Master, un curs pe fizică teoretică. Eu absolvisem Facultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti, la secţia de Fizică Tehnologică, 5 ani. Dupa ce mi-am dat acordul de principiu, a început întregul proces de obţinere a permisului de şedere, a permisului de muncă pentru studenţi, înregistrarea la universitate, viza de şedere... Un proces de câteva luni, mai ales că la vremea aceea străinii pătrundeau destul de greu în Islanda". Amintirile lui Gabriel Vasile, actual profesor la University of Iceland, sunt vechi de peste 10 ani.
Mediu prietenos
El spune că adaptarea nu a durat prea mult, în ciuda faptului că viaţa i se schimbase complet. Cel mai mult a contat mediul în care se afla, îşi aminteşte fizicianul român. „Primul lucru pe care profesorul Gudmundsson mi l-a spus a fost că «în Islanda nu te adresezi altei persoane cu apelativul „domnule" sau „doamnă" plus numele de familie, ci pur şi simplu cu numele de botez».
Din acel moment, «profesorul Gudmundsson» a devenit «Viðar», iar «profesorul Manolescu» - «Andrei», ceea ce, iniţial mi s-a părut foarte ciudat." Nici din punct de vedere academic, lucrurile nu au fost prea lejere la început. Proiectul consta în implementarea unui model fizic în computer. „Programarea se făcea în FORTRAN 77 - limbaj folosit îndeosebi de teoreticieni. Aveam câteva cunoştinte despre acest limbaj de la cursurile din facultate de la c
