Intr-o discretie nemeritata, scurta speranta de reformare a Educatiei isi cam da obstescul sfarsit. Curtea Constitutionala a trantit Legea Educatiei Nationale in urma sesizarii PNL, din cauza catorva articole socotite in contradictie cu legea fundamentala.
Cea dintai prevedere sanctionata este cea care interzicea directorilor de scoli sa fie membri de partid, dupa modelul magistratilor, de exemplu.
Cine e de vina pentru ratarea acestei reforme? Din nefericire cam toti factorii politici si tocmai aceasta culpa comuna nu da mari sperante pentru viitor.
Primii vinovati sunt, desigur, cei care au intocmit o lege cu hibe letale. Nu este pentru prima data gand ne ciocnim de astfel de slabiciuni grave ale fostului cabinet, condus, culmea, de un profesor de drept. E drept, incriminarea incompatibilitatilor politice ale directorilor de scoli este foarte discutabila.
Intr-o tara normala, o asemenea incompatibilitate nu este necesara, dar in Romania, unde politica spurca tot ce atinge, ea era o conditie sine qua non pentru un invatamant liber. Politizarea este, de altfel, una dintre cauzele mediocritatii in care se zbate invatamantul romanesc.
Dupa cum nu cred ca judecatorii constitutionali, selectati de partide si, in mare parte, ei insisi fosti membri de partid, recompensanti astfel pentru merite politice, ar fi mari adepti ai depolitizarii institutiilor. Dar dincolo de asta, legea e lege si guvernul este responsabil pentru neconstitutionalitatea legii.
Ministrul Educatiei si premierul poarta cea mai mare responsabilitate. Ecaterina Andronescu a facut tot ce a putut ca sa saboteze aceasta lege, pentru ca viziunea sa este una antireformista. A facut o lege pe genunchi, fortata sa introduca in ea principii ale comisiei Miclea care-i stateau in gat. Intr-o asemenea viteza si bulibaseala, existau toate riscur