A 32-a întîlnire dintre Rafael Nadal şi Roger Federer s-a încheiat ieri cu al 22-lea succes al spaniolului, 7-5, 6-3, care-l duce în finala Turneului Campionilor de la Londra.

Au fost ani în care s-au întîlnit de 5 sau 6 ori. Erau meciurile cele mai aşteptate ale sezonului, acele deserturi în care, în mod misterios şi minunat, se întîlnesc ciocolata şi zmeura. O rivalitate care a înfrumuseţat tenisul şi i-a dăruit amintiri imposibil de şters.

În 2013, se înfruntaseră, pînă ieri, de trei ori, dar doar "sfertul" de la Cincinnati a fost un clasic real. La Londra, în semifinalele Turneului Campionilor, s-au găsit din nou faţă în faţă, pregătiţi pentru a ridica nivelul. Federer voia să-şi înfrumuseţeze finalul de an, acest 2013 atît de palid după standardele lui, cu numai un trofeu. Nadal fuge după singurul titlu important care n-are căsuţa bifată în palmaresul său.

Era a cincea înfruntare dintre ei pe hard indoor, toate cele patru anterioare avînd loc la diverse ediţii ale Turneului Campionilor: 2006, 2007, 2010, 2011, şi toate revenindu-i lui Roger. De data aceasta, Rafa a venit cu o adăugire la lecţia deja bine învăţată.

N-a mai atacat obsesiv pe reverul elveţianului, ci i-a asaltat deseori dreapta cu forehandul lui, lovind agresiv şi lung. La serviciu însă, a ţintit mult spre backhand. Răbdarea şi forţele lui Federer au rezistat bine în primul set. O dată cedat, au înflorit erorile, un total de 32, faţă de 14 ale lui Nadal.

S-a încheiat 7-5, 6-3 pentru spaniol, care se califică pentru a doua oară în carieră în finala Turneului Campionilor. Pe precedenta a jucat-o în 2010, unul dintre cei mai buni ani ai săi, şi a pierdut-o chiar la Roger Federer.

"A fost un meci corect, am jucat cu precizia şi intensitatea adecvate. Roger a greşit mai mult decît de obicei, de aceea am cîştigat pe această suprafaţă care nu-mi prea convine" (Rafael Nad