Raţ, Tamaş şi Pantilimon formează trioul românesc din Premier League, trioul de la care ar trebui să pornească naţionala tricoloră în bătălia pentru Mondialul din Brazilia. De la Tamaş, aşteptăm mai multă seriozitate. De la Pantilimon, mai multe meciuri jucate. Iar pe Raţ vrem să-l vedem un lider adevărat al primei reprezentative, pentru că şi-a câştigat an de an tresele de comandant venind mereu cu inima deschisă la convocări şi încercând să dea de fiecare dată când a fost chemat tot ce are mai bun.

Raţ a trăit în umbra lui Mutu şi a lui Chivu ani la rând. El câştiga trofee cu Şahtior, iar Mutu lua mereu frişca, era iertat indiferent de capricii şi nebunii, era văzut întotdeauna drept lider, căpitan, meseriaş. Raţ înghiţea în sec, trăgea şi mai tare la antrenamente, se dedica naţionalei, dar nu reuşea niciodată să-l facă uitat pe Mutu, să-l depăşească măcar puţin ca notorietate pe Briliantul neşlefuit.

Răzvan Raţ a ajuns acum la maturitatea şi la experienţa unui adevărat lider care îşi poate spune părerea tranşant, îşi poate impune punctul de vedere la naţională, în meciuri şi la antrenamente. Transferul său în Anglia îi confirmă valoarea, îi consolidează poziţia de actual lider al naţionalei României.

Raţ poate fi exemplul şi pentru cei puţini care vin din urmă. Cumpătarea, viaţa sportivă exemplară, lipsa scandalurilor din cariera lui, seriozitatea care îi lipseşte lui Tamaş sunt caracteristici spre care ar trebui să tindă orice tânăr jucător de la loturile naţionale de juniori şi nu numai.

Naţionala României are în acest moment un adevărat lider, fără fiţe şi fără fumuri, un lider care şi-a câştigat acest statut muncind, transpirând, dedicându-se meseriei de fotbalist. Dacă nu am reuşit să mergem la un turneu final de Campionat Mondial cu excentricul Mutu sau cu capriciosul Chivu, poate vom încerca acest nobil sentiment avându-l în fr