Despre basarabenii mei dragi, care nu trebuie sa fie uitati niciodata. Sunt cei care au stat la baza a ceea ce suntem, ceea ce am fost si ceea ce fi-vom de acum incolo. Sunt cei care au creat pentru a schimba ceva. Datorita lor, noi suntem mai aproape unii de alţii. Dupa ce in "Basarabenii mei dragi. Partea 1" am scris despre basarabenii care ne cântă şi ne încântă, adică despre Cătălin Josan, Alexandrina Hristov, Nicu Ţărnă şi Gândul Mâţei, Marcel Bostan şi Alternosfera (NU despre Ana Lesko!), astăzi voi scrie despre un singur basarabean.
Am incercat sa-l incadrez intr-o categorie, dar mi-a fost imposibil. Cum sa-l incadrezi intr-o categorie cand creaţia lui a umplut un univers? Este vorba despre un univers interior, dar totuşi, acest mare basarabean a reusit sa umple sufletele a sute, mii, milioane de oameni, si sunt onorata ca am reuşit să-l prind in viata, atat cat s-a putut, şi să mă umplu de lumina pe care o radia.
Ce aş putea să vă spun despre viata lui Grigore Vieru, mai important decat ceea ce l-a facut etern? Putini stiu ca versurile coloanei muzicale din filmul Maria Mirabela sunt scrise de el, ca poeziile lui s-au transformat in cantece pentru Doina si Ion Aldea Teodorovici, Tudor Gheorghe, Iurii Sadovnic si apoi Zdob si Zdub. Ca manualul dupa care am invatat si invatam si astazi, noi, toti basarabenii, in clasa 1 si care se numeste "Abecedarul" e scris de el. Ca a fost membru de onoare al Academiei Romane, care l-a propus pentru Premiul Nobel in 1992.
Fiind copil mic, am invatat sa articulez prin prisma poeziilor lui pentru copii, acele versuri simple si calde care repetate ma faceau sa-mi iubesc mama, soarele, painea, pamantul, ţara, limba, chiar şi atunci cand inca nu stiam ce sunt toate acestea.
"Mama coace pâine,
Soare în ferestre,Soarele e unul,
Mama una este. " @
