La inceput, drogul ti se dadea in doze mici (ca pentru copii), apoi doza crestea, pana deveneai dependent, pana ajungeai a crede ca asta e chiar viata ta: sa depinzi de ceva, de cineva, sa crezi ca acel ceva, acel cineva sunt idealul tau, conditia sine qua non de a fi. Treptat, deveneai un om nou, desi erai clonat pe cel vechi. Am citit cam tot ce mi-a lasat la indemana doamna M., plus cartile aduse, plus revistele cumparate de mine. Am tot amanat sa deschid un op de vreo 800 de pagini, care ma intimida prin dimensiune, cu o coperta amatoristica si un titlu de poveste: A fost odata...Nici numele autoarei nu-mi spunea nimic: Aspazia Otel-Petrescu. Am rasfoit cartea intr-o doara. Mi-a retinut atentia titlul primului capitol: Povestea unei carti. Uneori, povestea unei carti poate fi mai interesanta decat povestea unui om. Ca sa aflu ca povestea acestei carti este povestea unei femei care a facut 14 ani de inchisoare politica. Mai clar: in acest prim capitol (intins pe vreo 200 de pagini) se reitereaza povestea altei carti a autoarei: Strigat-am catre tine, Doamne!, in care A.O.P. spune „povestea" celor 14 ani de recluziune. Din reactiile la acea carte, precum si din prefata lui Ion Coja - singurul nume ce imi era cunoscut - am inteles despre ce era vorba acolo. Am cautat, mai apoi, indeosebi citatele pe care comentatorii le dau din Strigat-am...,, precum si trimiterile autoarei si ale unor personaje ce populeaza aceasta a doua carte, la perioada de referinta. Pot spune ca m-am edificat, desi, desigur, faptul ca n-am citit - nici n-am vazut opul despre care se face vorbire - ma impiedica a face un comentariu in deplina cunostinta de cauza. Prima tresarire - care mi-a starnit curiozitatea - am avut-o in momentul cand am realizat ca autoarea este o fosta militanta legionara, de unde i s-a tras si maelstromul, coborarea in infern. Am citit cate ceva despre legionari si legi