A lasa politrucii, cu diplome cumparate la facultati fantoma, sa sustina polemici timpe in numele Iasilor este dovada degradarii grave a "capitalei culturale". Prin reactia Iasilor la remarca lui Gabriel Liiceanu, am dovedit ca omul chiar are dreptate. Cu siguranta, remarcile lui Gabriel Liiceanu referitoare la Iasi sint facute fara precautiile impuse de o diplomatie fara cusur. Totusi, de multe ori sintem determinati "sa taiem in carne vie" si sa o spunem mai pe sleau. Fiecare a trecut prin momente si situatii care au provocat iesirea din tiparul diplomatic. Consecintele, in cazul lui Liiceanu, nu au intirziat sa-l puna pe indraznet la colt si, ce este mai grav, au intrat in corpul polemistilor (protestatarilor), indivizi care se rezuma la invective, la injuraturi si carora logica inca le este un mare mister. Greseala mare a lui Liiceanu este ca a fost convins ca va provoca o dezbatere din partea celor care fac parte din "intelighentia" batrinului Iasi. A dorit sa declanseze o iesire din starea de somnolenta a valorilor iesene. A mizat pe o trezire la cruda realitate si, putin naiv, la o provocare pentru declansarea unei ambitioase competitii pentru gasirea unor solutii. Liiceanu n-ar fi provocat o asemenea discutie daca nu ar fi fost convins ca valorile reale ale urbei noastre se vor angaja intr-o analiza pertinenta si competenta, care sa duca, in final, la iesirea din amorteala a orasului reprezentativ al Moldovei. Or, reactia la declaratia domniei sale a dovedit starea jalnica in care ne aflam. Mai mult, a dovedit ca valorile reale ale batrinei capitale se complac in starea actuala, caldut-acruta. Starea de liniste proverbiala convine tuturor si iesirea pe scena ar fi o corvoada prea mare pentru moldavi. Ca atare, elita ieseana n-a reactionat deloc, lasind citiva satiri, saltimbanci, saracuti tare cu duhul, sa verse cerneala pe jos sau, mai gretos, sa dea cu "muc