Un dialog despre bucătăria arabă cu doamna Mioara Roman se transformă întotdeauna într-un adevărat regal. Poveştile, rememorările, reţetele - toate reconstituie un univers dominat de arome puternice şi de gesturi esenţiale.
Primul contact cu fabuloasa lume a Orientului Apropiat, Mioara Roman l-a avut în copilărie, când tatăl său, diplomat de carieră, a fost trimis în misiune la Cairo. Studiile la Secţia de Arabă a Universităţii Bucureşti şi bursa obţinută la Universitatea din Beirut, în 1959, au venit firesc. Între 1963 şi 1981 a lucrat la Secţia de programe în limba arabă a Radio România (pe care a şi condus-o vreme de 17 ani), pentru ca mai apoi, până în anul 2000, să se întoarcă în facultatea pe care o urmase, de data aceasta pentru a împărtăşi altor generaţii de studenţi tot ceea ce ştia despre limba şi cutumele ţărilor arabe. De aproape 10 ani, este lector universitar la Universitatea "Dimitrie Cantemir", unde predă un curs de "Cultură şi civilizaţie arabă".
Aţi avut şansa să călătoriţi încă din copilărie în spaţii exotice - să spunem aşa: în locuri care ne erau interzise... Ce vă amintiţi, care a fost prima amprentă gustativă a Orientului?
Este evident că felul de a trăi, ca şi felul de a mânca al fiecărei zone a lumii... Factorul geografic nu e neapărat unul hotărâtor. Dar, totuşi, te naşti undeva, într-un loc, şi locul acela, în mod implicit, capătă trăsături civilizatoare. În curte la mine, dacă vine un arab din deşert, i se va părea că e într-un parc, că e Raiul pe pământ. În deşert trebuia să ai o asemenea viaţă care să reflecte posibilităţile locului. Nu gustativ a fost primul contact. M-a marcat ospitalitatea oamenilor. Ospitalitatea, care este un stâlp al civilizaţiei musulmane. De ce? Lipsa ospitalităţii nu duce decât la moarte. Orice beduin, când mănâncă, pune deoparte ceva pentru un oaspete.
Mai su
