Creditorii își vor banii înapoi, dar companiile sunt cele care cer mai des deschiderea procedurii de insolvență, în principal pentru a putea alege administratorul judiciar.
Numărul companiilor intrate în insolvență este în scădere față de anul trecut, semn că economia a mers ceva mai bine anul acesta. În primele patru luni ale anului, au intrat în insovență 5.625 de firme, cu 20% mai puține decât în aceeași perioadă a anului trecut, conform Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC). Numărul societăților suspendate s-a ridicat la 7.000, în scădere cu 18% față de primele patru luni ale 2011.
Interesant este însă cum ajung companiile în insolvență, dacă poate fi învinuită industria și piața în general sau dacă este vorba de o greșeală de strategie a managerului/patronului. „De obicei, este vorba de un mix de circumstanțe“, spune Radu Ionescu, managing partner la casa de avocatură Ionescu și Sava. „Este vorba de contextul general al pieței, de expunerea mai mare sau mai mică a anumitor industrii, de efectul de spill-out pe care declinul unui segment (imobiliare, auto, bancar) îl poate avea, de dispariția cvasicompletă a surselor de finanțare, însă în egală măsură este vorba și de calitatea managementului“.
Intrarea în insolvență se face, în mod normal, la cererea unui creditor care are de recuperat bani. „De cele mai multe ori însă, debitorii împotriva cărora se depun astfel de cereri aleg să solicite ei înșiși deschiderea procedurii, pentru a avea astfel posibilitatea să ceară instanței numirea anumitor administratori judiciari“, arată Radu Ionescu. Legea permite, prin această particularitate a sa, mai ales partea de practică, faptul ca termenul pentru cererea depusă de debitor să fie scurt, de până la zece zile, în timp ce pentru o cerere a creditorilor termenul să fie foarte lung, de până la un an. De asemenea, judecătorii acceptă, de c
