“Doamna ministru” este titlul unei comedii de Branislav Nušić care vestejeste moravurile clasei politice din prima Iugoslavie. Am citit-o in tinerete si am fost frapat de asemenarile cu lumea lui Caragiale. Iata ca acum ne intalnim cu o situatie de un absurd fara limite care imi aminteste de tristele comedii din Balcani. Doamna Ecaterina Andronescu, ministru al educatiei si cercetarii, profesoara universitara si fost rector, considera ca subiectul plagiatului dovedit al premierului Ponta este inchis. Traim, din al ei punct de vedere, in cea mai buna dintre lumile posibile. In acest caz, o lume a lasitatii, duplicitatii si minciunii.

Pentru doamna Andronescu, decizia unei comisii scornita prin dictatul unui ministru venit dinspre si reintors in neant, umil servitor al lui Victor Ponta, este suverana. Nu conteaza celelalte doua comisii, nu conteaza comunitatea stiintifica nationala si internationala, nu conteaza faptul ca este vorba de un mega-plagiat pe care il poate constata si un elev de scoala primara. Problema doamnei ministru este dubla: profesionala si morala. Dansa perpetueza prin aceasta pozitie o stare de spirit nociva ale carei consecinte vor fi catastrofice pentru credibilitatea intregului sistem de invatamant romanesc.

Timp in care premierul-plagiator declina sa discute subiectul in interviul acordat revistei germane “Der Spiegel”. Timp in care elevii si studentii din Romania precum si parintii lor au tot dreptul sa priveasca siderati in directia celor care ar trebui sa penalizeze fara ezitare furtul academic. Timp in care, cum scria pe “Contributors” profesoara Maria Bucur de la Universitatea Indiana, forurile de selectie din universitatile occidentale vor avea toate motivele sa examineze cu suspiciune titlurile academice ale candidatilor din Romania, o tara al carei premier beneficiaza de impunitate la un capitol atat de sensibil precum pl