Se înţelege astfel că votul pentru primării e mult mai important decît pare. El aduce, desigur, avînt sau deznădejde în perspectiva parlamentarelor.
Nu m-a surprins să-i văd pe analiştii cafenelelor din Dorobanţi, unde fîţele îşi arată chiloţii, iar jurnaliştii, stăpînii, scriind dispreţuitor despre numărul de primării obţinut de PSD dup cele două tururi de scrutin: 1.138 faţă de 908 PD-L şi 706 PNL. Argumentul acestui dispreţ: e vorba despre primării de sate şi orăşele dobîndite de PSD, în timp ce oraşele mari au fost cucerite de PD-L.
Dincolo de faptul că primăriile de oraşe mari au fost împărţite între PSD şi PD-L, argumentul arată încă o dată prăpastia dintre România de dincolo de Chitila şi România bordelului politic analitic.
Indiscutabil, scrutinul local a avut o miză în sine: cîştigarea primăriilor şi şefiilor de consiliu judeţean. Dincolo de această miză există o alta, la fel de importantă: parlamentarele din acest an. Ce a arătat scrutinul de la 1 iunie 2008? Colosala importanţă a scoaterii oamenilor la vot. Au ieşit, practic, doar alegătorii mobilizaţi de structurile din teritoriu. Nu e de mirare astfel că PSD şi PD-L s-au situat pe primele două locuri. Desprinse din FSN, cele două sînt formaţiuni cu structuri puternice în teritoriu. Nu e de mirare scorul excepţional obţinut de un partid precum PNL.
Î
n ultimul timp, PNL a reuşit să-şi creeze în teritoriu structuri puternice, un capitol la care formaţiunea şedea prost. De cine depinde scoaterea alegătorilor la vot?
Scrutinul de la 1 iunie 2008 ne-a dat un răspuns. De mobilizarea pe plan local. E un răspuns ţinînd de conjunctura lui 2008: miza politică mică a votului, numărul mare de români plecaţi la muncă în străinătate. Poate că, peste patru ani, lucrurile se vor schimba. Deocamdată însă, în condiţiile alegerilor parlamentare ţinute l