Mariana Stănică avea 16 ani, era elevă la Liceul Pedagogic din Ploieşti şi se numea Mariana Oancea în 1989. "Mama şi mamaie îşi doreau foarte mult să devin învăţătoare, dar eu m-am bucurat că am picat la clasa de filologie.
După Revoluţie, li s-a împlinit lor visul, pentru că era nevoie de cadre didactice şi au transformat clasele de filologie în clase de pedagogic. În plus, ne-au obligat să repetăm a X-a şi să facem 13 clase, aşa am ajuns eu să stau în liceu şase ani. Totuşi, filologia era altceva decât mă aşteptam eu să fie ca secţie. Aveam cursuri de UTLM (Utilajul şi Tehnologia Lucrărilor Mecanice) şi maistrul Mitroi m-a învăţat să confecţionez o greblă. Am măsurat cu şublerul, am pilit metalul şi a ieşit o greblă care nu prea putea să fie folosită. După ce treceai de perioada de atelier, ajungeai să faci practica în uzină, dar noi nu am mai prins.
La orele de UTLM aveam o profesoară drăguţă, care, după ce ne preda, ne povestea filme. Practică în atelier făceam câte două săptămâni pe trimestru şi cu această ocazie purtam nişte salopete albastre. Salopete în care ne îmbrăcau şi la diverse manifestări, cum ar fi cele de 1 mai sau 23 august, în timp ce fetele de la profilul pedagogic purtau rochii lungi, pentru că erau în cor. Tot costume albastre, dar altfel croite, având pe mânecă tricolorul, purtam atunci când făceam PTAP (Pregătire pentru Apărarea Patriei). Ne duceau la tragere la Crângul lui Bot, în afara Ploieştiului. Eu nu nimeream niciodată, ori nu vedeam ţinta bine, ori nu ştiam să trag.
Ca materii specifice pentru filologie erau literatura universală şi limba latină. Eram pasionată de lectură, iar în vremea aia toate fetele citeau «Invitaţie la vals» şi «Declaraţie de dragoste». Toată adolescenţa mi-a fost însă marcată de «Contele de Monte Cristo». Vă daţi seama, eram numai fete, cu aşa profil! Când voiam s
