Febra pregătirilor pentru "marea lovitură politică" pe care PSD-ul se pregăteşte să o dea în toamnă, moţiunea de cenzură, preluarea guvernării şi, succesiv, organizarea alegerilor anticipate, nu înainte de a îndepărta PDL-ul şi, pe cît posibil, pe Traian Băsescu, de la butoanele critice de comandă ale executivului, absoarbe cea mai mare parte a energiilor partidului. Mai ales ale noii formule de conducere, care a intrat deja în trapidaţii, gîndindu-se la funcţiile ministeriale cu care s-ar putea înveşmînta. Cei din "generaţia de sacrificiu", mai cu experienţă, au învăţat cît de importante sunt alte funcţii, cele din care se trag sforile şi se împarte "caşcavalul", de aceea, ei şi-au luat pe umeri povara de a se gîndi "la binele ţării"! Şi au grăit, precum înţeleptul Zarathustra: "Miza PDS este să reînvie ideea de stat social!"
Nu discut despre valoare de "mesaj electoral" a ideii, ci de măsurile practice, politice, juridice şi economice, care ar putea constitui armătura unei guvernări a PSD sprijinită, într-un fel sau altul, de PNL, de oportuniştii perfecţi ai UDMR-ului, ori de "batalioanele" dezertorilor din PDL, în curs de formare.
Prima problemă, cu această idee, este că ea nu poate fi reînviată, întrucît nu s-a născut, încă. Nu, la noi! România nu a fost niciodată un "stat social", nici măcar în perioada comunismului. Pentru simplul motiv că, şi atunci cînd a statul a împărţit beneficii, a făcut-o pe criterii ideologice şi politice, menţinînd vaste prăpăstii de inegalitate socială, cînd nu a creat altele noi, încă şi mai adînci. În plus, a făcut-o întotdeauna cu preţul sărăcirii generale, iar nu pe fondul creşterii avuţiei naţionale. Nu vă uitaţi la PIB-ul mereu crescător, din statistici, nici măcar la valorile ajustate, exprimate "în preţuri comparabile", pentru că ele nu vă spun nimic despre pierderile României, din exact aceleaşi perioade: începînd