Innebunisera butiile de atita vin si aruncau cepurile cit colo, improscind singele Domnului pe jos. Umblai prin crama cu cizme de cauciuc, ca la inundatie. La noi in sat oamenii calculeaza timpul dupa anul in care s-o facut poama: "Cind te-ai luat cu Natalita?" intreaba cite cineva. "La patru ani dupa anul cind s-o facut poama". Sau: "Cind o fost cutremurul cel mare, dom'le?". "A, cu vreo cinci ani dupa se s-o facut poama". Fireste, poama se face in fiecare an, c-asa-i rinduita lumea: nu se poate fara poama si mai cu sama fara vin. Asa ceva nu se exista. Dar in anul cela s-o indurat Dumnezeu si s-o facut mare belsug de poama, cum nu mai tine minte nimeni sa mai fi fost altadata. Stateau strugurii pe tufa ca batuti cu lopata, mai sa rupa lastarii. S-o mai dat Dumnezeu si o vreme la marea stiinta: soare-soare, vinticel sa vinture tufele si ploaie cu tiriita, ca n-o putrezit nici o boghita. Si s-o facut vin valuri-valuri... Da' era si tare! Nu stiu cum, o fi batut soarele mai chiezis, ca s-o facut mult si tare. Umblau femeile cu gura pina la urechi pe drumuri si nu mai nimereau casele. Ei, sa stii, cind ai sa vezi femei bete pe drum, inseamna ca vinu-i tare anu' ceala. Nu mai stiau oamenii pe un' sa puna vinul. Si-au umplut ei butoaiele, butoiesele, balercile si balercutele, poloboacele si polobocelele de toate felurile si marimile, damigenele, bidoanele, canistrele si gagistrele (de ce rideti?), butelcile si butelcutele, budanele si budanelele - da' degeaba! Innebunisera butiile de atita vin si aruncau cepurile cit colo, improscind singele Domnului pe jos. Umblai prin crama cu cizme de cauciuc, ca la inundatie. Daca se lua vreun cine dupa tine si linchea de pe jos, cadea lat acolo si trebuia sa-l apuci de tohoarca si sa-l zvirli afara, ca sa nu te impiedici de el, ca si asa de-abia te tiriiai tu. Orisicit, cinele are patru labe, dar ce te faci tu, biet om, cu numa' dou