Ni se spune pe mai multe voci că ce a fost mai greu e în spatele nostru sau că e „istorie” având în vedere cei trei ani de creştere economică pe care îi va bifa România. Unde suntem în al treilea an de creştere a PIB-ului faţă de nivelul dinaintea crizei? Dacă ne uităm la salariul mediu net pe economie (1.606 lei în iunie 2013 faţă de 1.273 în iunie 2008) avem o creştere de 26% în ultimii 5 ani. Având în vedere că inflaţia a fost între decembrie 2008-decembrie 2012 de 24% ar rezulta că puterea de cumpărare a salariaţilor a revenit aproximativ la nivelul din 2008, ultimul an cu creştere economică dinaintea crizei. Să ne bucurăm?

Nu chiar. Dacă ne raportăm la PIB, de la 503,9 miliarde lei în 2008, a urcat la 578,4 miliarde lei în 2012. Un plus de 15% care nu acoperă însă inflaţia, deci suntem sub nivelul dinaintea crizei. De ce au recuperat salariile şi n-a recuperat PIB-ul? Poate şi pentru că ponderea consumului în PIB este covârşitoare (78%) iar numărul de salariaţi a scăzut considerabil faţă de 2008 chiar dacă salariile au recuperat (erau 4,8 milioane salariaţi în companiile cu mai mult de 3 angajaţi în octombrie 2008, faţă de 4,3 milioane în prezent, lipsesc deci 500.000 locuri de muncă). Cum nu consumă doar familiile salariaţilor ci şi cele ale şomerilor, suntem cu PIB-ul real sub ştacheta ridicată în 2008.

Nu va gândiţi că România reprezintă un caz izolat. Gradul de ocupare (procent salariaţi „civili” în total populaţie) în SUA a scăzut de la 63% la 58% în acceaşi perioadă deşi PIB-ul nu picase la fel de dramatic în 2009 ca în România iar bursele lor sunt la maxime istorice acum în timp ce indicii BVB se scaldă la nivele de 25-50% raportat la maximele din 2007. Şi Europa o duce prost la capitolul forţă de muncă (şomajul este la 12%) deşi tocmai am aflat că euro-zona a ieşit din recesiune (o veste bună pentru cancelarul Merkel care a