Acad. Theodor Neagu este de o viaţă întreagă specialist în micropaleontologie. Unul foarte bun. De fapt, în mediile ştiinţifice este cotat drept unul dintre cei mai buni din Europa.
De obicei, considerăm fosile doar ciolanele preistorice, scoase din culcuşul lor de piatră cu dalta şi cu barosul. Nu, acestea nu sunt singurele: există şi fosile vizibile doar la microscop. Înghesuite cu miile într-un centimetru cub de rocă, ele sunt urmele fiinţelor mărunte, care alcătuiau cândva planctonul marin: oastea fără de număr a unor specii aflate dintotdeauna la baza lanţului trofic. Dar asta nu înseamnă că ar fi lipsite de importanţă. Din contră: fără ele viaţa ar fi imposibilă, căci în absenţa lor ciclurile vitale s-ar opri pentru totdeauna. Aşezate cuminţi, strat după strat, în roci provenite de pe fundul unor mări străvechi, ele sunt "ceasul" care indică "ora exactă" a rocilor care le conţin. Şi "materia primă" a micropaleontologiei, ştiinţă căreia acad. Neagu i-a dedicat o viaţă de studiu.
SAVANTUL. Privită strict cantitativ şi socotită contabiliceşte, activitatea ştiinţifică a academicianului Neagu înseamnă publicarea a peste o sută de lucrări de specialitate. Iar acestea se întind de la teza de doctorat, distinsă de Academia Română cu premiul "Grigore Cobălcescu", până la Tratatul de Micropaleontologie, primul publicat în ţara noastră. În ceea ce priveşte munca de cercetare, înseamnă descoperirea a 180 de specii, genuri şi familii de fiinţe microscopice. Străvechi. Şi este foarte posibil ca descoperirile să nu se oprească aici. Ajuns la o vârstă seniorială, academicianul îşi continuă cercetările. Permanent îl poţi găsi în Laboratorul Catedrei de Paleontologie a Universităţii, în faţa microscopului.
CARIERĂ ŞTIINŢIFICĂ. Theodor Neagu s-a născut la Giurgiu. Apoi, a venit în Bucureşti; chiar şi acum se mândreşte cu faptul că este
