Pe langa fiecare demnitar cu rang inalt - de la presedintele tarii, la ministri, parlamentari, secretari de stat si sefi de agentii nationale - foiesc sumedenie de salariati. Nu e vorba doar de personalul de rand, de la soferi, la curieri, personal de servire etc., ci, in primul rand, de sumedenia de experti si de consilieri, din belsug platiti pe seama bugetelor constant sporite la acest capitol. Sunt sinecuri, cu care adesea demnitarii isi rasplatesc clientela politica, ori le fac cadou finilor, verilor si cumnatelor, criteriul profesional al competentei fiind ultimul luat in calcul.
Odata instalati, multi din proaspat trezitii experti si consilieri isi angajeaza si ei soferii, secretarele, mai comanda ceva birotica si trec la treaba. Nu se complica sa elaboreze cine stie ce evaluari in domeniu, sa propuna proiecte, sa-si sfatuiasca seful. Avand ei insisi nevoie sa-i invete cineva, le-ar fi si greu. Daramite sa-i traga de maneca pe stapanii lor, oprindu-i de la abuzuri ori de la gafe, nu o data grosolane. Ar fi riscant. Asa ca, de dimineata pana seara, taie frunza la caini, isi trimit familia in vacanta la vilele de protocol, isi consulta agenda sa vada la care receptie sa se duca purtandu-si cu goma functia. Ori se zoresc la avion, ca pleaca sefuT peste hotare si le-a dat nevasta lista de cumparaturi de la Roma, Londra, Paris. Ori barem de prin America de Sud. Printre picaturi, ca programul e incarcat, mai fac un trafic de influenta, mai pun o pila pentru afacerea soacrei si aranjeaza un contract pentru firma odraslei. Spaga directa se cam feresc sa ia, desi exemplul Pavalache arata ca, daca-si toarna fostii sefi, scapa repede. In rest, au o singura grija. Sa nu fie cumva alegeri anticipate si sa vina altii la putere.
