Financial Times, Londra: În urma retrogradării colective a 9 din ţările din zona euro, inclusiv Franţa, a devenit clar că politica UE a fondurilor de salvare împreună cu măsurile de austeritate fiscală au epuizat-o. Este timpul pentru Angela Merkel şi partenerii săi să găsească o soluţie credibilă, scrie Wolfgang Munchau.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi La finalul unei săptămâni în care euforia a durat puţin, a apărut şi realitatea.
Pe de-o parte, ştirile de vineri nu au fost chiar surprinzătoare. Retrogradarea ratingului Franţei a fost un şoc previzibil. La fel cum a fost eşecul discuţiilor dintre investitorii privaţi şi guvernul grec despre o participare voluntară la ştergerea datoriilor. O propunere care a fost nerealistă încă din start şi care a fost respinsă. Nu ar trebui să ne prefacem surprinşi.
Şi totuşi, ambele evenimente sunt importante pentru că ne arată mecanismul din spatele desfăşurării probabile a evenimentelor de anul acesta. Zona euro a căzut într-o spirală a retrogradărilor, a productivităţii în scădere, a datoriilor crescânde, care vor aduce şi viitoare reduceri de ratinguri. O recesiune tocmai a început.
Grecia este acum pe cale să intre în incapacitate de plată şi ar putea chiar să părăsească zona euro. Când se va întâmpla asta, reflectoarele vor sublinia situaţia Portugaliei, şi va începe o nouă rundă a retrogradărilor contagioase.
Niciun plan B
Fondul de salvare al Europei, Fondul European pentru Stabilitate Financiară, înfruntă şi el acum o retrogradare pentru că şi-a împrumutat ratingurile de la membrii săi. Felul în care este construit FESF înseamnă că îi va fi redusă capacitatea efectivă de împrumut. Chiar dacă retrogradarea Franţei nu a venit ca o surpriză, statele membre ale zonei euro nu au un plan B, ci doar câteva scenarii cu măsurii provizorii.
El
