ROMĂNIA CA TELENOVELĂ Pe la trei dimineaţa, cand nici nu s-a luminat bine, dar noaptea se strepezeşte deja, primii muncitori pleacă la lucru. Navetişti din comunele suburbane, muncitori de la ITB. Prin mahalale se deschide cate o poartă. ROMĂNIA CA TELENOVELĂMoto: "Trăim in Romania, şi asta ne ocupă tot timpul"/
Mircea Badea, realizator tv Pe la trei dimineaţa, cand nici nu s-a luminat bine, dar noaptea se strepezeşte deja, primii muncitori pleacă la lucru. Navetişti din comunele suburbane, muncitori de la ITB. Prin mahalale se deschide cate o poartă. A ieşit cineva. Merge parcă in varful picioarelor, furişandu-se pe langă ziduri, să nu tulbure curgerea calmă a luminii din neoane. Apar din depouri primele tramvaie, din cele cu traseu lung, străbătand intregul oraş. Zdrăngăne acum goale, luminate sărac, cu taxatoarea moţăind in ţarcul casieriei, ca să se intoarcă, peste o oră, arhipline. Prin staţii, oameni rari, zgribuliţi in singurătatea nopţii, feţe obosite, acea posomoreală tăcută a oamenilor sculaţi cu noaptea-n cap. Mai circulă incă maşinile de noapte, cu mai mulţi călători decat la miezul nopţii. Vin spre marile pieţe din centru ţăranii din comunele suburbane, dar şi florărese cu fuste largi, fistichii, cu obrajii căzuţi, stand pe scaunele tari cu mainile in poală, intr-o resemnare ostenită.
 Maşina in care urc, pe jumătate luminată, e plină de flori. Merg spre centru florăresele! O bătrană uscăţivă intreabă piţigăiat şi agresiv ce tramvai trebuie să ia pentru Berceni. I Nu merg tramvaiele!, ii răspunde cineva intr-un tarziu, cand tot autobuzul , poate chiar şi bătrana , uitase cu totul de intrebare. Răspunsul o buimăceşte. Stă cateva clipe incremenită, ca şi cum ar vrea să se convingă de realitatea răspunsului. Nu crede insă, şi atunci incepe să facă naveta intre partea din faţă şi cea din spate a autobuzului, neliniştită la culme, din can