Un fruntaş al comunităţii, un uneltitor de la talpa satului sau infiltrat de Securitate şi un ucigaş îmbuibat, de la oraş. Acestea sunt personajele principale din scenariul care a pus capăt elitei rurale româneşti în perioada instaurării comunsimsului în ţară

Preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR), Marius Oprea, şi cercetătorul Gheorghe Petrov, de la acelaşi institut, au reconstituit pentru „Adevărul”, tipologiile umane ale protagoniştilor tragediilor care au distrus elita rurală din România, la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50 ai secolului trecut.

Chiaburul

„Chiaburii erau oameni cu gospodărie mare, cu familie. Erau repere morale şi de credinţă ale localităţilor. Dacă terminai cu unul ca el, îi speriai pe toţi, şi nimeni nu mai avea curajul să mai fugă”, explică Marius Oprea. Un caz tipic este cel al lui Andrei Meşter, un cojocar din Sălciua, pe Valea Arieşului, cunoscut pe toată valea. Un om de referinţă în zonă - nici bogat, nici sărac, dar respectat şi influent. Urmărit de Securitate pentru că îi sfătuia pe ţărani să nu-şi predea cotele la stat, el s-a refugiat în munţi la începutul anului 1948, a fost trădat şi capturat în vara aceluiaşi an. „Avea 40 de fini. Veneau tinerii la el să îi cunune şi să le boteze copiii. Era un om care reprezenta un pericol datorită influenţei sale şi oricum făcea propagandă împotriva noului regim. L-au împuşcat miercurea, zi de târg. A fost anchetat vreo trei luni la Securitatea din Turda, maltratat: urechi tăiate, unghii smulse. Îşi alegeau momentele când înfăptuiau crimele, în mod strategic: 20 octombrie 1948, târg mare la Sălciua. L-au împuşcat între drum şi calea ferată. Şi acolo l-au lăsat o săptămâna. Să-l vadă toţi, să ştie cine l-a împuşcat”, povesteşte Marius Oprea. IICR a reuşit să găsească în vară cadavrul lui Meşter, care a fost îngr