Pentru un strain ajuns cu treaba sau intimplator prin preajma Filarmonicii „Moldova“ din Iasi, privelistea citadina ce i se infatiseaza este socanta. Ar putea foarte bine crede ca a nimerit intr-o zona de razboi un de se poarta aprige batalii, ori intr-un teritoriu afectat de vreun cataclism natural. Explicatia sinistrului peisaj e insa cu totul alta. Constructia de patrimoniu in care functioneaza institutia se afla, de dinainte de ’89, in lucrari de restaurare.
Atinse parca de un blestem al mesterului Manole, operatiunile de reparare, acum abandonate din cauza unei cereri de retrocedare, fac mai mult rau decit bine, daunind serios edificiului. Ferestre fara sticla, cu nylon sfisiat sau scinduri batute de-a curmezisul, resturi de schele si paravane metalice, pereti din care ies capete ruginite de fier, beton turnat pentru a preintimpina agravarea fisurilor, si asta tocmai la intrarea in sala, balconul inchis din ratiuni de securitate a publicului configureaza un tablou dezolant. Iesenii s-au obisnuit cu el, iar acum acesta consoneaza cu santierul de peste drum, de la Teatrul National si de la Opera, care impart cladirea facuta, la 1896, dupa planurile arhitectilor vienezi Helmer si Fellner, inchisa recent pentru reparatii. Cel putin vreo doi ani, sustin specialistii, probabil mai mult, tinind cont de ritmul mioritic al lucratorilor din constructii.
Dar nu suferintele patrimoniului imobil din „dulcele tirg“ constituie tinta mea, desi si ele necesita atentie. Descrierea de mai sus e facuta pentru vizualizarea cadrului care a gazduit evenimentul ce urmeaza sa-l relatez. Ideea e ca, desi privit de-afara asezamintul arata jalnic, inauntru se produc manifestari ce merita semnalate. La acesta la care ma refer mi-a atras atentia, firesc, afisul ce il populariza: fotografia unei actrite ingenue, Ana Maria Marinca, si titlul de-o schioapa: Romeo si
