După ce i-au înjurat ani de zile pe toate temele, politicienii români au făcut coadă la temenelele destinate noii conduceri a UDMR

Al zecelea congres al Uniunii a consfinţit rolul decizional pe care l-a dobândit, în competiţia dintre forţele politice, blocul etnic maghiar. La Oradea a fost o adevărată competiţie între reprezentanţii Puterii şi cei ai Opoziţiei în a obţine bunăvoinţa celor care pot înclina balanţa dintr-o parte în cealaltă, aşa încât cuvântările ţinute în faţa unei asistenţe ce a avut nevoie de traducător au căpătat accetnte patetice. Pe de-o parte Boc le-a înălţat osanale pentru rolul jucat în menţinerea sa la putere, iar pe de cealaltă, Ponta şi Antonescu au încercat să-i înduplece să schimbe macazul.

UDMR se află la putere de cea mai lungă perioadă neîntreruptă. După primul exerciţiu din perioada Convenţiei Democratice, a urmat alăturarea sa la noua Alianţă D.A. Scurta lor eliminare din formaţia câştigătoare – în timpul concubinajului dintre PDL şi PSD – i-a făcut să fie mult mai circumspecţi în criteriile prin care apreciază ofertele. În momentul de faţă UDMR are posibilitatea să devanseze o eventuală schimbare înainte de scadenţa alegerilor. În ciuda subtilei ameninţări că dacă nu acţionează acum, în 2012 s-ar putea să fie prea târziu pentru a mai prinde un loc la masa festinului, maghiarii preferă vrabia din mână. De altfel acesta este şi sensul succesiunii, Kelemen Hunor fiind un susţinător al iniei „loialiste” adoptate de veteranul Marko Bela. Apelurile USL-ului s-au vrut, totuşi, un fel de centură de siguranţă: chiar dacă momentul nu este suficient de propice pentru intrarea la guvernare – criza nefiind nici pe departe depăşită, iar riscurile pierderii actualului avans din sondaje prin preluarea pasivului guvernării pedeliste rămânând considerabil – echipa Ponta - Antonescu ar fi preferat, totuşi, măcar să disloce partidul etnic d