Resuscitarea Societăţii Inginerilor Agronomi din România, menită să-i adune pe specialiştii din agricultură la un loc, vine pe fundalul unei agriculturi la pâmânt, deficitară la mai toate capitolele. Nu au făcut excepţie nici agronomii mureşeni, care şi-au dat întâlnire vineri la Hotel Grand pentru a-şi alege reprezentanţii, portavocea care să ducă mai departe problemele agricultorilor către urechea celor aflaţi la conducerea ţării. “Profesorii” agricoli revin în prim-plan pentru a pune umărul la scoaterea agriculturii din şanţ. Ce şanse de reuşită vor avea aceştia când termenul de specialist în agricultură şi-a cam pierdut din strălucirea de odinioară, când agricultura e doar pomenită prin campanii electorale, când ţăranul român trăieşte drama sărăciei pe un pământ bogat? Din păcate, problema agriculturii nu este singulară, valoarea satului românesc, locul unde a început munca şi dragostea câmpului, începe să se piardă, iar bătrânii privesc neputincioşi cum nimeni nu sare în aparărea vetrei străbune, a satului, a bogăţiei acestuia. Pierdem şi valoarea satului, pierdem şi agricultura şi ne holbăm prin tot felul de programe europene şi nu vedem cât de tare am rămas în urmă faţă de alte ţări europene. Din păcate continuăm să nu dăm importanţă unor valori fundamentale care sunt ale noastre de când îi lumea şi ne complacem în a ciupi câte puţin din stânga şi din dreapta într-o comoditate ieftină şi de scurtă durată. E mult de muncă în a readuce pe linia de plutire agricultura românească. E greu, dar nu imposibil, nu trebuie să fii specialist să vezi terenurile nelucrate şi amărăciunea celor care încă mai transpiră la munca câmpului. Trebuie doar să-ţi pese de trecut, de prezent, de viitorul demnităţii noastre. Dacă şi ea se pierde atunci chiar că ne merităm soarta. Resuscitarea Societăţii Inginerilor Agronomi din România, menită să-i adune pe specialiştii din agricultură