Ce stie femeia?/ Ea sa stearga sticla lampii, sa alinieze clondirile pe corlata,/ Sa fie toate drepte, asa sa tragi cu ata,/ Sa te traga, sa-ti puie ventuzele si sa nu-ti iasa din vorba,/ Ca ce stie ea?" Versurile poetului Marin Sorescu se vor a fi reflectiile unui oltean despre "zapezile de altadata" ale vremurilor traite de parintii si strabunii lui, cand femeia mergea in urma sotului, i se adresa toata viata cu dumneata si, cu exceptia lui, nici un barbat nu-i zarise glezna ascunsa de vesminte. Cand se vorbeste de primele alegeri de dupa razboi, fie ca discursul este unul comun, fie al istoricului, focalizarea se face asupra falsificarii rezultatelor acestora in favoarea comunistilor.
La nivelul cotidianului, datorita Legii electorale din 1946 s-a produs insa una dintre schimbarile numite, fara exagerare, epocale: toate femeile din Romania au primit drept de vot. Majoritatea lor nu apucasera macar sa viseze la "egalitatea dintre sexe"! Fara militantism anterior, fara miscari de sufragete, romancele s-au pomenit inzestrate, peste noapte, cu toate drepturile cetatenesti.
Din punct de vedere al istoriei mondiale, faptul ca in fata legii femeile si barbatii au drepturi egale reprezinta o schimbare foarte recenta. Cazul Frantei - un etalon al democratiei europene - poate servi ca reper in evaluarea conditiei femeii din Romania. "Accederea femeilor la egalitatea perfecta ar fi dovada cea mai sigura a civilizatiei noastre si va dubla fortele intelectuale ale umanitatii", pleda romancierul Stendhal in favoarea lor, intr-o "Lettre ouverte aux hommes", in urma cu aproape 200 de ani. Abia la inceputul secolului al XX-lea insa, frantuzoaicele casatorite obtin dreptul de a dispune liber de salariul lor. Dupa inca trei decenii, incapacitatea juridica a femeilor maritate a fost suprimata, sotul pastrandu-si insa dreptul deciziei asupra locului de rezidenta al f
