Sa nu se plictiseasca, electoratul PD-L a nascocit tam-nisam motiunea de pe strada. Putea foarte bine sa o depuna in Parlament, ca tot ameninta Guvernul cu o duzina de motiuni. Pare a fi reactia ofticosului care nu mai este la guvernare. Pedelistii, cu o luna inainte de alegeri, au ramas cu rila placii de patefon blocata: caderea Guvernului. Ca un negustor de iluzii, Boc se targuieste de doua ori pe zi: "Jos Tariceanu!". Acum presedintele pedelist s-ar putea lauda ca pentru prima data in istoria Romaniei a coborat motiunea la popor.
Motiunea speciala, exceptionala, simbolica se doreste locomotiva de campanie, mesaj si sentiment. Numai mintea incalcita a lui Boc poate sa imagineze ca motiunea va fi depusa (unde?) pe 23 noiembrie, dar votata in 30 noiembrie. Cum poate o asemenea motiune sa fie depusa "simbolic si politic"? Daca este "politica", o motiune se depune la locul ei, in Parlament. Motiunea este strict instrument politic de care beneficiaza partidele parlamentare.
Daca motiunea speciala reprezinta coloana vertebrala a campaniei electorale pedeliste, ei bine, este una ieftina, de doi bani, lansata la plesneala – cum se spune. Mult fum pentru nimic.
PD-L, in declaratii, este mereu pregatit sa rastoarne "guvernarea PNL-PSD". N-a aparut inca la rampa sclifosita Turcan, sa ne explice ea ce e cu motiunea simbolica, aceea care nu dovedeste altceva decat ca PD-L este in criza de idei. De ce numai "ei cu ei", "ele"? Cine este? PD-L a lansat astfel o motiune de campanie populista, sa dea jos un guvern care oricum mai are viata o luna. Marea adunare pedelista (biroul director) din 20 octombrie avea menirea validarii listelor. Cum nu erau gata, s-a inventat motiunea simbolica.
Aceasta ultima actiune pedelista este un fel de ritualizare a motiunii, teatralizarea sloganului antiguvernamental "strain de interesele cetatenilor", actiune
