Cine e totuşi de vină pentru incapacitatea de intervenţie promptă, pentru inaptitudine administrativă, pentru neglijenţă, relaţie şleampătă cu publicul, dispreţ al clientului etc?

Uneori, în casele oamenilor se stinge lumina. Fără preaviz, fără perspectiva previzibilă a reaprinderii ei. Dacă vrei să te informezi, trebuie să dai telefon companiei furnizoare. În asemenea situaţii, telefonul e, de regulă, ocupat. Între timp se opreşte calculatorul (cu riscurile aferente), frigiderul, încălzirea, liftul, televizorul. Dacă nu eşti pregătit cu lanterne şi lumânări, te aşteaptă un interval indefinit de „invaliditate" şi depresie. Dacă e iarnă şi e frig - dârdâi. Dacă e seară, nu poţi citi, nu poţi lucra, nu poţi să-ţi treci timpul cu nimic. Incidentul se poate întâmpla oriunde (chiar lângă Guvern, chiar pe Calea Victoriei unde stă dl prim-ministru, sau în zona Pache Protopopescu - Iancului), poate dura oricât (uneori opt sau zece ore) şi nu culpabilizează pe nimeni. Eşti condamnat, în plină capitală a unei ţări europene, la o situaţie de front, pentru care nimeni nu poate fi tras la răspundere. Dacă ai norocul să nimereşti, la telefon, o „persoană de contact", ai toate şansele să-ţi pierzi cumpătul. Ţi se răspunde alb, incompetent, absurd şi politicos. Te plângi, la zece noaptea, că n-ai curent şi ţi se spune că e vorba de o defecţiune pentru a cărei înlăturare se fac mari eforturi. La urmă, ţi se urează „o seară plăcută". Am auzit şi explicaţii de genul: „sunteţi într-o zonă predispusă la astfel de accidente". Păi, dacă se ştie că e predispusă, de ce nu se face ceva împotriva acestei fatale „predispoziţii"? Alte replici curente: „mai mult nu pot să vă spun", „dacă vreţi, faceţi o plângere", „eu n-am nicio vină", „o să transmit mesajul dvs. conducerii", „am înregistrat reclamaţia", „degeaba vă enervaţi pe mine, n-am ce să fac". Pe scurt, cel de la recepţie n-are alt r