Cel mai cumplit uragan nu-i acela care ridica valuri de 30 de metri, ci acela care trece prin curtea ta! Europenii s-au obisnuit sa priveasca la televizor cum vine Katrina si rade New Orleans. Acum, ei se confrunta cu urgiile din propria batatura. Iar furtunile, chiar daca sunt spectaculoase, nu fac atatea pagube cat o seceta intinsa pe cativa ani de zile. Sau o inundatie de proportii.
Metropolele Europei au nevoie de apa, asa cum organismul uman are nevoie de sange. Fara lichidul vital se topesc: sufera nu atat populatia, care poate bea Cola, cat industria, fiindca se opresc fabricile. "Hemoragia" duce la distrugeri materiale imense, avand in vedere ca marile aglomerari umane se afla in calea marilor rauri ale continentului sau in zona de coasta.
Iar natura si-a pierdut echilibrul. Incalzirea globala era, pana de curand, un subiect de seminar sau de film SF. Oricine sesizeaza, astazi, fenomenul.
Hotelierii din Alpi sunt nevoiti sa-si acopere ghetarii cu foita de aluminiu, ca sa nu se topeasca, blondele din Kiev n-au cand sa-si mai poarte zibelina, fiindca nu mai ninge, iar americanii au inteles ca nu pot tine in curte ursii albi, ramasi fara banchiza la Pol.
Schimbarea climei nu afecteaza doar fauna planetei, ci poate lovi in plin rasa umana. Foametea si epidemiile duc la tulburari sociale, propulsand la putere grupari extremiste si lideri de mana forte. Violenta, razboaiele si terorismul vor devasta o lume aflata in dezintegrare, iar anarhia va intoarce societatea, in timp, la o conducere tribala, cum s-a intamplat in Somalia, dupa razboiul civil.
Desigur, scenariile apocaliptice pot fi usor demontate. Catastrofele sunt ipotetice, nevoia de crestere economica e cat se poate de concreta. Oamenii care isi pun banii la banca vor profit, or asta inseamna ca trebuie sa creasca productia, chiar daca astfel cresc emisi
