Nonconformist şi jovial, petrece mult timp vizionând filme pe care le comentează cu mult aplomb pe site-urile specialitate. Este interesat de muzica bună şi este convins că moda este un mijloc de exprimare.

Când avea patru ani, Mihai ştia deja să citească, iar poveştile de altădată spuse de mama lui, i-au înfrumuseţat copilăria. „De mic mi-am educat spiritul, iar la cinci-şase ani mă pasionau atlasele zoologice în care căutam să găsesc tot mai multe informaţii despre dinozauri, brontozauri, citeam foarte mult din palenotologie, arheologie", povesteşte cu nonşalanţă tânărul. Dincolo de aceste pasiuni, multe devenite acum doar amintire, Mihai spune că regretă cumplit un singur lucru: „Am fost mereu un elev anti-matematică şi asta n-am să mi-o iert aşa cu una cu două".

De la muzica clasică la rock

Fire extrem de jovială, comunicativă, Mihăiţă recunoaşte că are şi el „cusururi" acceptabile pentru un adolescent. „Când eram mai mic nu lăsam fetele în pace şi le mai şicanez şi acum. Şi asta pentru că fetele îmi cer mereu părerea în legătură cu felul cum se îmbracă, dacă se asortează anumite piese ale ţinutelor purtate sau ce sutiene trebuie să-şi cumpere". Dar mare pasiune a adolescentului rămân filmele şi muzica. „Muzica bună nu are un timp anume, un gen anume. Ea rămâne bună, de valoare, indiferent de momentul în care a fost creată. Pot spune că ascult de la muzică clasică, la Beatles, la Eminem, la rock. Cel mai mult contează mesajul pe care-l trasmite muzica. Contează doar ceea ce rămâne şi nu banalităţile", povesteşte Mihai.

De la Hitchock, la Kurosawa şi Weles

Lumea filmelor despre care ar fi în stare să-mi vorbească ore în şir este una fascinantă. „Nu este un gen anume la care m-am oprit. Pe lângă sutele de filme vizionate, intru pe site-urile de specialitate, şi nu cele unde predomină infantilismul acelora care co