Într-o atmosferă încă liniștită în prelungirea sărbătorilor, m-am întâlnit cu o prietenă la un ceai să ne spunem reciproc povestea vacanței abia încheiate.
Am aflat astfel că plănuise împreună cu fratele ei să își aducă părinții la Cluj, de Crăciun. Încercau de fapt de o vreme să-i convingă să stea mai mult cu ei, decât singuri acasă, cu tot soiul de promisiuni ispititoare, de la spațiul minunat unde aveau să locuiască, până la serviciile excelente de care ar fi beneficiat, ca să nu mai vorbim de proximitatea inegalabilă ca valoare emoțională a celor doi copii, cu familiile lor. Mama, mai efervescentă și oarecum copilăroasă, deși ușor înspăimântată de aventura care se anunța, jubila, bucuria ei fiind frânată doar de scepticismul tatălui, care se opunea vehement, cu mimate episoade cardiace, în fața perspectivei îndepărtării de leagănul conjugal pe care îl construise cu migală în timp - o casă frumoasă de altfel, cu atmosferă de conac. Dar chiar și el, pus la zid, părea să capituleze de această dată, până când destinul milostiv l-a salvat din nou. Cu vreo săptămână înainte de Crăciun a cedat centrala. Centrala termică, proaspăt montată, în completarea renovării integrale a așezământului, realizate recent. Ușurat, mai degrabă decât descumpănit sau răzvrătit împotriva producătorului, tatăl a găsit replica perfectă, proba nesăbuinței copiilor și, în același timp, a proverbialei înțelepciunii paterne. Plin de avânt i-a spus fiicei, pe un ton blând-dojenitor, cu valențe didactice: „-Dacă am fi lipsit?! Trei-patru zile...!", iar ea, cu candoare nedisimulată: „-Ce s-ar fi întâmplat?!"... „-Ar fi trebuit să schimbăm tot, parchetul, să aruncăm mobila...!"... „- De ce?", insista fiica nedumerită..., „- S-ar fi spart toate caloriferele, nu-ți dai seama, totul ar fi fost inundat...!" Ce mai, apocalipsa mayașă a imobiliarului domestic!
Povestea îmi amintește de fap