Cristian Tudor Popescu a marturisit, luni, la Realitatea TV ca a votat cu Crin Antonescu. Acum capata ceva mai mult sens editorialele generoase in superlative la adresa candidatului PNL, "un politician de prima linie in Romania anilor ce vin, indiferent daca intra sau nu acum in turul doi" sau "Antonescu a redevenit rational, corect, consecvent si ferm. Gestul sau a fost unul mai degraba moral, decat politic, ceea ce mi se pare extraordinar". La TRU sau la alt gazetar, recunoasterea calitatilor unui candidat, cu oricata onestitate s-ar fi produs, s-ar fi numit limba sau pupincurism. La CTP, merge. E ceva firesc.
CTP l-a si criticat atunci cand a gresit, perfect adevarat. L-a taxat fara echivoc atunci cand Antonescu a spus ca ar vota si cu Becali ca sa scape de Basescu. Sau cand candidatul bunului simt a luat-o razna, duminica seara, pe tarlaua prostului gust, vituperand mai rau ca Vadim Tudor impotriva fraudarii alegerilor. Vreau sa fiu precis: fata de preferatul sau, CTP s-a comportat corect. Incrancenarea sa anti Basescu l-a scos putin din haina de jurnalist preocupat de imaginea sa de analist necrutator cu toata lumea. Altminteri, observatiile sale critice au fost, pe durata campaniei, de regula juste si rationale.
E bine ca si-a marturisit public simpatia politica, desi alegerile nu s-au incheiat iar sustinerea lui Antonescu poate influenta turul II. E de preferat oricand atitudinea onesta ipocriziilor fals echidistante. Altceva nu pricep. O fi CTP omul contradictiilor totale, dar nu inteleg cum poate, un gazetar atat de consistent, sa aleaga un personaj politic atat de gol, de inconsistent si usor ca petalele de crin. Vorbele lui Antonescu se pierd in neant ca fumul de tigara iar singurul sau proiect clar se rezuma la Jos Basescu!. Ce altceva l-o fi convins pe CTP sa-l voteze pe Antonescu?
Cum de n-a vazut umbra lui Dinu Patri
