Înalţii oficiali europeni au început, de ceva timp, să vorbească despre crearea unei uniuni bancare în întreaga Uniune Europeană, atât ca măsură preventivă în cazul în care vreo instituţie financiară se află în pericol, cât şi ca soluţie pentru garantarea depozitelor cetăţenilor europeni. Totuşi, sunt câteva argumente care se pun împotriva acestei soluţii. Sursa: REUTERS

Deocamdată, la summitul desfăşurat pe 28-29 iunie, la Bruxelles, liderii europeni au discutat despre necesitatea unui supraveghetor la nivel central, rol care, cel mai probabil, va fi asumat de Banca Centrală Europeană (BCE), cel puţin pentru băncile mari din Europa.

Totodată, s-a discutat şi despre crearea unui fond comun de bani care să garanteze depozitele populaţiei şi firmelor şi să rezolve problemele băncilor care intră în colaps. Se înţelege care este logica înfiinţării unei uniuni bancare: supravegherea bancară naţională şi fondurile de garantare a depozitelor nu funcţionează aşa cum se doreşte.

Băncile sunt strâns legate de guverne, astfel încât problemele care lovesc unul dintre aceste sectoare nu au cum să nu-l afecteze şi pe celălalt. În acest context, politicienii văd uniunea bancară ca pe o opţiune mai uşor de realizat decât uniunea bugetară. Ipoteza este greşită, susţine "The Economist".

Avantaje versus dezavantaje

Sistemele bancare din multe ţări europene depăşesc cu mult economiile naţionale. Cu activele şi pasivele care sunt de câteva ori mai mari decât PIB-ul ţărilor, chiar şi economii europene destul de puternice cum ar fi Franţa, Germania sau Olanda ar putea fi puse în situaţia de a lupta pentru a susţine sistemele lor bancare care s-ar putea confrunta cu probleme serioase, aşa cum s-a întâmplat în Irlanda, în 2008. O contaminare naţională pornită de la bilanţurile băncilor cu probleme este epicentrul crizei din Spania.

Această ameninţare exist