Un bucuros "Adio, prieteni!" li s-a spus sovieticilor în vara anului 1958 la graniţa României. Eram atunci singura ţară a "lagărului" care se elibera de cizma sovietică! "Do svidania, tovarăşi!" citiţi luni, 21 iulie a.c., ediţia de colecţiea Jurnalului Naţional.
Un bucuros "Adio, prieteni!" li s-a spus sovieticilor în vara anului 1958 la graniţa României. Eram atunci singura ţară a "lagărului" care se elibera de cizma sovietică! "Do svidania, tovarăşi!" citiţi luni, 21 iulie a.c., ediţia de colecţiea Jurnalului Naţional.
Valul invaziei ruseşti intrase în Bucureşti la sfîrşitul lui august 1944, sub titulatura armatei "eliberatoare". La sfîrşitul războiului, o dată cu înfrîngerea Germaniei naziste, trupele sovietice ar fi trebuit să se retragă din România, deoarece prezenţa lor se făcea în baza art. 3 al Convenţiei de Armistiţiu, care permitea cantonarea Armatei Roşii doar în cazul "necesităţii militare". Deşi lupte nu se mai dădeau în zonă din octombrie 1944, sovieticii au rămas. Pentru 14 ani...
JAF CU ACTE ÎN REGULĂ. La primele contacte cu armata sovietică "învingătoare" şi "prietenă", românii au avut parte de crime, violenţe săvîrşite asupra populaţiei civile, jafuri din avutul public şi privat, abuzuri. Bunăoară, un raport înaintat Marelui Stat Major în anul 1944 relata cazul soldaţilor sovietici de pe raza judeţului Severin. "Ostaşii sovietici au ridicat cu forţa de la diferiţi locuitori vite, porci, hamuri, alimente, băuturi şi alte obiecte casnice, amintea nota. Intervenţiile făcute de jandarmi şi organele administrative pe lîngă comandamentul Armatei Roşii au fost fără rezultate." La fel se întîmpla în toată ţara.
STALIN ŞTIA. Nelegiuirile soldaţilor "roşii" nu-i erau necunoscute lui Stalin. În cadrul unei întîlniri avute cu o delegaţie a "oamenilor de ştiinţă români", "ţarul roşu" a părut mai interesat de