Ştiţi ce este un „metaphone”? Nimeni nu ştie, pentru că este unic în lume, dar vor afla toţi cei care se vor trece prin Oignies, orăşel din bazinul minier din Nord-Pas-de-Calais din Franţa. Un fel de Valea Jiului din România.

„Metaphone”-ul este o imensă clădire-instrument-muzical, o sală de spectacole care produce ea însăşi muzică: este căptuşită cu o carapace sonoră din plăci din materiale diverse, iar în pereţii exteriori şi în bolţi sunt încastrate diverse corpuri de instrumente - orgă, percuţii, xilofoane – legate la un sistem central de megafoane. Un ovni arhitectural şi muzical, care poate adăposti concerte şi spectacole ca o sală clasică cu o mie de locuri, dar care respiră şi singur, producînd muzică precum o orchestră. Locul unde este creat acest metafon îl face de fapt să fie excepţional. Excrescenţă culturală a zonei (post)industriale, timpan al pământului, corzi vocale ale galeriilor subterane: acest instrument de muzică urbană a fost conceput de designerul –arhitect de sunete Louis Dandrel ca parte a proiectului de conversie a unui fost sit minier al Franţei. Clasat astăzi Monument Istoric şi înscris în patrimoniul mondial al UNESCO ca „peisaj cultural evolutiv”, situl „9-9bis” aparţine fostului bazin minier din Nord-Pas-de-Calais, care, înfloritor prin exploatarea cărbunelui în anii 30, a fost închis definitiv de francezi în 1990. Şi reconvertit. 23 de ani mai tîrziu zona nu e un deşert postindustrial, clădirile n-au fost rase de pe faţa pământului ca o plagă ruşinoasă, ci integrate identităţii în evoluţie a locului. 3 zile de concerte de muzică experimentală, actuală, dar şi de fanfară (o tradiţie în regiunea de nord a Franţei) şi prima operă muzicală creată pentru „metafon” dau viaţă în această vară localităţii Oignies, aflată la 25 de km sud de Lille şi la 20 de km de Lens, într-o zonă, în logica trecutului, de şomaj şi dezafectare economică.