Desi Romania incearca sa faca din exportul de infractionalitate o chestiune europeana, avem de-a face cu o problema profund romaneasca. Putini isi mai aduc aminte de simpatia cvasigenerala cu care a fost privita Romania in decembrie 1989. Era, totusi, mai degraba meritul televiziunilor internationale, care au transmis in direct si in prime time peripetiile acelor zile. Dar thrillerul captivant de atunci a fost repede inlocuit cu un dezgustator horror cu specific romanesc. Primul episod "fain" s-a turnat la Tg. Mures, unde romanii si maghiarii si-au dat reciproc cu bitele in cap, pretext excelent pentru resuscitarea securitatii. Doar ca a fost botezata altfel. Insa abia mineriadele au scos ce era mai rau din noi. Cu toate ca regia a avut putine scapari, s-a inteles relativ repede ca noile structuri de putere nu voiau sa schimbe nimic, in afara de starea lor materiala. Europa a privit atunci indignata si dezamagita imensa revarsare de ura si impostura care cuprinsese societatea romaneasca. Dar a fost doar inceputul. Chiar in vreme ce tarile europene inca ne trimiteau ajutoare (unele cam penibile), noi le ofeream la schimb, cu maxima generozitate, infractori. Am aflat repede, din presa internationala, ca distractiile principale ale acestora erau furtul din magazine, cersetoria, mai intii lacrimogena, apoi agresiva si consumarea la micul dejun a lebedelor princiare. Tilhariile si crimele au aparut mai tirziu, dar s-au dovedit cu atit mai palpitante. Ca sa nu ramina mai prejos, in tara, clasa politica devaliza bancile si falimenta economia nationala. Dupa 20 de ani de emisie neintrerupta, nu e de mirare ca europenii s-au saturat pina peste cap de filmul aventurilor noastre. Prea mult horror face rau la inima. Statisticile ne plaseaza in topul personajelor negative, dar facem eforturi sa devenim cosmarul cu care mamele isi vor speria copiii neascultatori. Unii romani mai l