La final aveam impresia ca il cunosteam pe Hans de o viata. Invidiam putin educatia primita de acesta in familia sa nobila, veche si deloc strimtorata financiar vreodata. Pe deasupra, vorbea o franceza impecabila, pe care a exersat-o in familie de mic copil. Hans avea o functie la nivel inalt, si anume de vicepresedinte al parlamentului unui land din Germania. Am fixat o ora de vizita la domnia sa si dupa vizita urma sa luam masa impreuna. La ora convenita, dupa ce am fost preluat de la hotel de consilierul sau si condus la parlament, am fost introdus in cabinetul lui Hans. Curtenitor, mi-a luat paltonul, l-a pus pe umeras si l-a asezat frumos intr-un sifoner, abil mascat. Conversatia, extrem de placuta, s-a axat pe informarea celor doi interlocutori despre ce si cum in cele doua tari. Fiecare astepta ca partenerul de discutie sa-si termine ideea si, printr-o pauza mica, abia perceputa, invita la o replica sau la o alta tema de interes. La final aveam impresia ca il cunosteam pe Hans de o viata. Invidiam putin educatia primita de acesta in familia sa nobila, veche si deloc strimtorata financiar vreodata. Pe deasupra, vorbea o franceza impecabila, pe care a exersat-o in familie de mic copil. La plecare, Hans mi-a luat paltonul din sifonier si mi l-a tinut sa-l imbrac. Gestul sau, de altfel facut cu o naturalete care te fascina, m-a surprins mai mult decit ar fi fost necesar. Am schitat o usoara si politicoasa impotrivire, dar aproape imediat am renuntat, acceptind ca inaltul demnitar sa procedeze conform inaltei sale educatii. Trebuie sa amintesc faptul ca inainte de a intra in aceasta inalta institutie era necesar un control similar celui de la aeroport. Consilierul lui Hans a facut un semn discret si masina in care eram a trecut de zona sever controlata si cu un alt semn am evitat controlul de rutina, cu aparatura speciala. In localul pe care l-a ales Hans am mai av