Nu m-am numărat printre cei entuziaşti la venirea lui Marius Şumudică pe banca tehnică a lui FC Braşov. Ieşirile acestuia în decor de la conferinţele de presă m-au făcut să am reţineri în privinţa sa. La fel şi stilul de miştocar de cartier, care e tot timpul cu caterinca în freză. Plus că trecutul său rapidist şi dragostea faţă de „alb-vişiniu” – pe care nu a ascuns-o niciodată -, îmi dădeau impresia că e un fel de Răzvan Lucescu mai puţin mediatizat, deşi are şi el destui prieteni prin media la Bucureşti şi care au grijă să apară destul de des prin ziare sau la televiziuni. Pe scurt, pentru mine, Şumudică începuse cu stângul! Ce a făcut însă Şumudică în iarna aceasta şi în returul acestui campionat i-a schimbat repede statutul în opinia mea şi, ca suporter,

mi-a cucerit încrederea. Ce n-au făcut „marii” antrenori Răzvan Lucescu sau Viorel Moldovan, ce n-a făcut „stegarul” Isăilă, a făcut nonconformistul Şumudică. Adică, încearcă să redea identitatea lui FC Braşov! Cum? Promovând braşoveni la echipă.

Faptul că Iacob e al treilea portar, Mateiu a început să joace tot mai mult, iar pe talentatul Enceanu de 17 ani l-a debutat într-un meci esenţial, cu Rapid, pentru mine face din Şumudică nu doar un antrenor curajos, ci şi un ins care deşi nu a avut până acum nicio treabă cu culorile galben şi negru, a demonstrat că le apreciază mai mult decât alţii care au trăit bine de pe urma acestora şi chiar a acţionat în folosul şi interesul clubului. Ceva îmi spune că din vară Şumudică nu va mai antrena pe FC Braşov, dar cu siguranţă înainte de a pleca îşi va fi câştigat respectul celui mai frumos oraş din România. Nu prin vorbe dulcege sau caterinca de Bucureşti, ci prin fapte. Pe mine, cel puţin, m-a convins! Nu m-am numărat printre cei entuziaşti la venirea lui Marius Şumudică pe banca tehnică a lui FC Braşov. Ieşirile acestuia în decor de la conferinţele de pres