Degeaba v-ati oparit pe Dumnezeul descris in cartile de religie, cel cu scarita trasa de sub fundul lui Vasilica pus pe casapit randunele. Ne seamana. Leit. Cum nu ne place fata cuiva, tac! Ii tragem scarita. Cum ar putea fi, atunci, Dumnezeul nostru altfel decat noi? Ne-am revoltat aiurea pe Cel de Sus, imaginat dupa chipul si asemanarea noastra. Dumnezeul odios predat in scoli are o singura scuza: razbuna cumplit doar fapte rele. Noi ne tragem scarite si rupem gaturi la fel ca El, cu urmatoarea diferenta de stil: pedepsim exemplar fapte bune si muritori cuminti.
Si acum, sa-i cautam pe demiurgii cei rai, micii dumnezei intorsi pe dos, suciti in rele si gata oricand sa traga scarita cuiva.
Primul care ne vine in minte este cel caruia i se spunea Insusi pe vremea cand se purta ca Dumnezeu pe pamant. Cum, nu-l stiti? Cel care s-a cocotat pana sus, in varf, a dibuit ouale de aur in cuibul matusii Tamara si le-a numarat linistit in opozitie. Degeaba l-au scuturat alegatorii, degeaba i-au tras scarita in partid. Insusi a ramas atarnat in crengile unui sistem care nu l-a lasat, ca pe bietul Vasilica din poveste, sa-si rupa gatul.
Corul celor 322 de heruvimi baltati canta epopei despre Zeus cu chelie si trident made in Piata Universitatii care a zgaltit cu mana procurorilor DNA scarita lui Insusi. Ei, si? Iata-l astazi, mai arogant ca niciodata. Viu si nevatamat, saltand vioi pe scarita partidului, tintind punctul fix din varful copacului unde viseaza alte oua de aur, alte matusi.
Si acum, veti carti: bine, bine, dar Zeus ce cusur are ma rog? Nu zgaltaie si el, de trei ani incoace, saua Primului-Motociclist cu numar de inmatirculare la Guvern? A tras-o, poate, dar n-a cazut. Adica a cazut o singura data, intr-o curba, in drum spre Snagov. Dar, dupa descrierea din cartile de religie, a fost clar mana adevaratului Dumnezeu, spe