Dacă ar fi să facem un concurs pe tema „cel mai bun stegar” cu siguranţă regretaţii Silviu Ploieşteanu, Nicolae Proca, mereu tânrul „nea” Ucu Taus sau Ilie Luca s-ar afla cu siguranţă printre câştigători. Astăzi vă propunem să intrăm puţin în intimitatea ultimului de pe listă, a delegatului, a conducătorului sau pur şi simplu a omului de fotbal Ilie Luca. Urmăream la finele anului trecut interesanta poveste trăită de Ilie Luca, fostul campion naţional de lupte la juniori ( 1981), ajuns unul din cei mai buni conducători din fotbalul nostru. Materialul apărut pe www. insport. ro sub semnătura colegului nostru Silviu Prescorniţoiu e unul de luare aminte în care învechitul slogan „omul sfinţeşte locul” se potriveşte de minune eroului nostru. Am retrăit prin el multe din momentele frumoase ale fotbalului braşovean, cu bunele şi cu relele lui, cu infuzia umană, jucători, antrenori, preşedinţi ce s-au perindat pe la FC Braşov de-a lungul timpului. Tocmai pentru că
ne-am dorit ca cititorul de rând, cunoscătorul sau simplul iubitor de fotbal din Braşov să îşi aducă aminte sau să afle ce era în spatele echipelor vremurilor trecute, cu acceptul autorului şi al personajului principal am decis să îl publicăm şi noi în cotidianul nostru. Materialul va apărea în două părţi, astăzi şi mâine pe care sperăm că le veţi savura cu plăcere. Articolul se vrea unul de inimă, în care eroul trăieşte şi valoarea îi e recunoscută acum, el putându-se bucura încă de gloria de odinioară.
Nicolae Pescaru
l-a propus, Dumitru Dragomir l-a angajat,
cu Marius Lăcătuş
a debutat
Statura şi mersul îi trădează trecutul. În adolescenţă şi tinereţe (1970-1982), a practicat luptele greco-romane. A început la Şcoala Sportivă Braşovia, unde l-a avut îndrumător pe fostul campion mondial Valeriu Bularca. În 1974, a trecut la Clubul Sportiv Steagul Roşu Braşov (antreno