Nici un credincios nu poate intimpina sarbatoarea Invierii fara a trece cu smerenie prin Postul Mare, fara a se spovedi si impartasi. Amintirile unui romascan, Valerian Botoc, legate de perioade zbuciumate ale familiei sale cu citeva generatii de preoti si invatatori, duc certitudinea ca numai credinta a facut posibila supravietuirea noastra. Nea Nica Mindru a socotit ca nu poate, la 83 de ani, sa moara impacat. Cind a ajuns in fata preotului Pavel Botoc, a cazut in genunchi, i-a sarutat mina udata cu lacrimi si i-a marturisit: "Nas-parinte, am facut pacat de moarte!" Cu mare greutate, preotul, care avea mai mult de 20 de fini botezati si cununati in sat, a putut intelege marturisirea batrinului: "Am mincat din Anica, parinte. Cit a stat inghetata in odaia de curat. M-au impins cel rau si foamea. Dezleaga-ma, parinte, de pacat!"

Povestea vine de la inceputul veacului trecut, atunci cind pacatele mari sau mici erau marturisite preotului si nimeni nu indraznea sa astepte Pastele altfel decit cu inima si cugetul curate. Asa cum primavara se innoiesc toate si sint semne de renastere, la fel si credinciosii isi curata batatura, isi primenesc casele si isi spala pacatele. "Impacarea cu sine si cu ceilalti nu tine de conditia materiala sau de traditie. Este impusa de credinta, in sensul acceptarii. Valorile spirituale vin din respect si pretuire, nu din strategii de marketing, frumoase si interesante, altfel. E bine ca s-a pastrat obiceiul curateniei, la propriu si la figurat, de Paste, si al innoirii, la propriu si la figurat. E placut sa vezi satele si orasele curate, oamenii parca mai senini si cu semne de vrednicie pe ei, fie ca au sau nu haine si incaltari cu totul noi. E semn de respect si de credinta", a declarat Valerian Botoc, fiul preotului Pavel, dintr-o familie cu mai multi preoti si invatatori. "Reforma invatamintului din '48 a scos icoanele din sco