O sala plina de jurnalisti (ceea ce e un eveniment in sine) a urmarit intr-o liniste religioasa filmul lui Christopher Nolan la proiectia de presa din Romania. Dupa proiectie, cred ca cea mai frecventa intrebare a fost "Ai inteles ceva?", altfel criticii glumind cu colegii mai buimaci cu "Tu in al carui vis esti?" si invitandu-se unii pe altii sa-si explice nenumaratele situatii complicate de pe ecran.
Febra "Inception" va cuprinde Romania vineri, 30 iulie, cand filmul intra in sali, desi tara clocoteste deja in asteptare. In Statele Unite, presa a ajuns acum la momentul criticii criticii, la evaluarea situatiei. In "The New York Times", A.O. Scott se referea saptamana trecuta intr-un lung articol la bumerangul aruncat de film inaintea premierei, adica la zvonurile ca ar fi o capodopera, trecea apoi prin cronicile de intampinare si ajungea la ecourile pe care acestea le-au avut, pomenind si de perdafurile pe care criticii carora nu le-a placut "Inception" le-au primit online de la cinefili, perdafuri care au readus discutia la eterna problema "Cine (mai) are nevoie de critici?".
In momentul de fata, spectatorii care au vazut si filmul si au citit si cronicile diseca situatiile delicate - care sunt destule, cat sa le ajunga pentru un an -, lanseaza teorii si se cearta pe niveluri de realitate. Nu e nicio indoiala ca "Inception" e filmul anului, dar va iesi in fruntea box-office-ului de peste tot nu pentru ca e cel mai bun, ci pentru ca a fost cel mai bine promovat. Poate mai bine chiar decat "Avatar", judecand dupa misterul care a planat asupra subiectului si dupa felul in care subiectul e infasurat pe ecran, astfel incat discutiile despre film sa nu se mai termine.
Filmul lui Christopher Nolan (care la noi intra cu titlul de "Inceputul") nu e o capodopera sau un film genial. Genial (desi e mult spus) ar putea fi modul in care a fost
