„Codul Penal“ din vremea Imperiului Habsburgic a fost scos la lumină de reprezentanţii Bibliotecii Judeţene Timiş. El este expus acum într-o expoziţie. Un document publicat în 1768 arată tortura la care erau supuşi suspecţii de comiterea unor infracţiuni. Chinuiţi, unii inculpaţi mărturiseau şi ce nu au făcut.

Metodele de anchetă din ziua de astăzi au ajuns la un nivel de tehnologie greu de imaginat şi în urmă cu 20 de ani, cu atât mai mult în urmă cu câteva sute de ani. Există printre anchetatorii zilelor noastre specialişti care susţin că tehnica a ajuns atât de avansată încât poţi fi urmărit şi în gaură de şarpe pentru administrarea probelor. În urmă cu câteva sute de ani, colectarea probelor se făcea cu mijloace la-ndemână. Spre exemplu, în secolul al XIV-lea, vinovăţia se stabilea de către divinitate, suspecţii de comiterea unor infracţiuni erau arşi în palmă şi bandajaţi, iar dacă după un anumit interval de timp rana se vindeca, suspectul era declarat nevinovat. Dacă plaga avansa, suspectul era declarat vinovat.

În 1768, Împărăteasa Maria Terezia introduce Codul Terezian, prin care erau stabilite torturile la care erau supuşi inculpaţii. „Maria Terezia şi-a dorit foarte mult să laicizeze lumea dreptului. A încercat, prin acest cod penal, să instituie nişte sancţiuni foarte dure. El a fost rezultatul unei munci titanice a unor jurişti austrieci. Ei au vrut nu să întărească autoritatea centrală, ci să creeze un instrument de disciplinare a dominioanelor de la distanţă", a explicat Cristian Clipa, lector universitar doctor la Facultatea de Drept din Timişoara.

Crimă recunoscută sub tortură

Specialiştii Bibliotecii Judeţene care au studiat documentul susţin că Timişoara a primit Codul Terezian în 1769, iar exemplarul ajuns aici era folosit la judecată într-o clădire din Piaţa Libertăţii de astăzi. „Groaza oamenilor faţă de clă