Rar mi-a fost dat sa aud atatea hiperbole referitoare la o singura tranzactie cate am auzit cu referire la listarea pe Bursa a companiei Transgaz. Cea mai de succes listare la bursa organizata de stat, cea mai mare suprasubscriere pe piata romaneasca (de 28 de ori), cea mai mare suma pusa in joc pentru o singura operatiune de listare (1,8 mld. euro). Prin aceasta padure de elogii, cu greu s-ar mai putea strecura ideea ca succesul operatiunii deriva din alinierea perfecta a tranzactiei la cerintele (conjuncturale!) de piata si ca succesul la bursa nu trebuie sa vina neaparat sub forma unui IPO.

De fapt, Transgaz-ul pare atat de spectaculos pentru ca face apel la instrumente ale pietei rar folosite la noi, dar absolut banale in pietele mature (SUA, Marea Britanie, Germania).

La fel ca niste OZN-uri ce se confrunta cu o lume inca populata de universul din The Flintstones, instrumentele de piata manuite elegant de omuletii verzi ai bancilor de investitie de la Londra (si putinii romani asemeni lor care le-au invatat tainele) vor deveni in timp familiare. Leveraged buy-outs, IPO's, hedging, project finance, risk management, credit derivatives, mezzanine finance, tradable corporate bonds, synthetic/vanilla products vor deveni si pentru noi in 5-10 ani echivalentul lui "Ana are mere".

Pana nu ne vom insusi regulile elementare ale unui IPO, vor exista evident in continuare "analisti" care croncanesc referitor la pretul "exagerat de mic" al actiunii Transgaz, pe cand doar in urma cu ceva vreme existau prelungi lamentatii referitoare la cat de scumpa este actiunea la lansare. Faptul ca exista tranzactii in China unde suprasubscrierile sunt cate-odata de pana la 100 de ori, fara sa se lamenteze cineva, pare sa fi scapat cu totul unor analisti. De asemenea, pare sa fi scapat complet faptul ca fata de 10.000 de investitori cu conturi deschise pe bursa, la o