Pachetul de austeritate prevedea o reducere cu 3,2 miliarde euro a cheltuielilor bugetare care presupunea reducerea salariului minim cu 22%, de la 751 euro la 600 de euro, reducerea pensiilor cu 15%, concedierea a 15.000 de angajaţi ai sectorului public până la sfârşitul acestui an şi a 150.000 până în 2015 şi eliminarea prevederii constituţionale care garantează pe viaţă slujbele la stat. Cu toate acestea Grecia va putea acorda în continuare al 13-lea şi al 14-lea salariu - practică ce pare atât de puternic înscrisă în cultura politică şi socială elenă încât nu se poate renunţa la ea nici când ţara se află în pragul falimentului.

După şapte ore e discuţii, liderii politici greci nu au ajuns la un acord. Potrivit ministrului de finanţe, Evangelos Venizelos singurul punct asupra căruia nu s-a ajuns la un acord a fost reducerea pensiilor, respinsă, se pare, atât de şeful opoziţiei conservatoare, Antonis Samaras cât şi de preşedintele partidului Laos, Giorgios Karatzaferis. În aceste condiţii, soarta noului împrumut pentru salvarea Greciei de la faliment în valoare de 130 miliarde euro (re)devine incertă după ce cu numai o seară în urmă părea că se făcuseră progrese pentru asigurarea acestuia.

O altă condiţie pentru deblocarea celor 130 miliarde a fost ca creditorii privaţi ai Greciei să accepte o reducere "voluntară" a datoriei pe care o deţin cu 50%, aproximativ 100 de miliarde de euro în valoare absolută. În schimbul obligaţiunilor pe care le deţin, creditorii ar urma să primească unele noi cu jumătate din valoare, care vor avea o perioadă de maturizare de până la 30 de ani cu o dobândă situată sub 4%. Scopul este menţinerea datoriei Greciei la un nivel care să-i permită să nu depăşească 120% din PIB în 2020. Cum înţelegerea nu includea şi statele, mai mulţi creditori au cerut garanţii că nu vor exista şi alte reduceri ulterioare ale datoriei, unii