Ceaiul din rădăcină de tătăneasă are proprietăţi emoliente şi expectorante şi este indicat în afecţiuni ale aparatului respirator, bronşite, tuse şi în afecţiuni digestive, împreună cu alte plante ca pătlagina, nalba şi teiul.
„Pentru preparatele terapeutice se foloseşte rădăcina care conţine ulei eteric, tanin, mucilagii şi substanţe active, printre care alantoina, substanţă cu remarcabile proprietăţi antitumorale. Cercetătorii atribuie plantei şi proprietăţi hemostatice (de oprire a sângerărilor), calmante şi cicatrizante în ulcerul gastric, hemoragii interne şi pleurezii.
Pentru ulcerul gastric este benefic un amestec de plante: 100 g tătăneasă, 50 g troscot şi 50 g filimică. Decoctul se prepară din două linguriţe de rădăcină mărunţită la o cană cu 250 ml de apă şi se consumă două-trei ceaiuri pe zi. Tinctura de tătăneasă are un efect terapeutic mai eficient decât ceaiul în tratarea reumatismului şi inflamaţiilor articulare.
Mod de preparare
Rădăcina de tătăneasă, curăţată şi tăiată mărunt, se pune într-o sticlă.
Deasupra se toarnă rachiu de secară sau de fructe şi compoziţia se lasă să se macereze timp de 14 zile la soare sau lângă o sursă de căldură. Se strecoară şi se păstrează în sticluţe de culoare închisă. Se iau câte zece picături de trei ori pe zi. Tinctura este eficientă în tulburări ale circulaţiei sanguine, în inflamaţii ale încheieturilor, în artrite şi în dureri de oase.
