Cea mai mare expoziţie dedicată artistei mexicane Frida Kahlo organizată vreodată în Europa va fi găzduită până la 9 august în renumita sală berlineză Martin-Gropius Bau. Expoziţia include peste 120 de tablouri şi desene - acestea din urmă sunt prezentate în premieră şi surprind aspecte mai puţin cunoscute din viaţa artistei.

Publicul berlinez are şansa să vadă cele 60 de lucrări, provenind din colecţiile mexicane ale artistei - Olmeda şi Gelman -, dar şi 90 de desene inedite. Acestea, explică Helga Prignitz-Poda, curatorul expoziţiei, erau cadouri pe care pictoriţa le făcea persoanelor foarte apropiate, reprezentând scene comice alcătuite din imagini şi cuvinte sau peisaje care se metamorfozează subit în fantezii sexuale.

Expoziţia prezintă pe larg evoluţia artistică a Fridei Kahlo, de la „noua obiectivitate" („Neue Sachlichkeit"), la suprarealism şi, apoi, la propria mixtură de realism. Lucrările de artă sunt completate de o colecţie de fotografii ce aparţin familiei şi prietenilor lui Kahlo, dezvăluind amănunte din existenţa de dincolo de tablouri a artistei.

Ultima expoziţie Frida Kahlo de o asemenea amploare a fost organizată în 2007, în Mexic, cu ocazia celebrării centenarului naşterii artistei.

Tragicul, sursă de inspiraţie

Frida Kahlo (1907-1954) este figura centrală a artei picturale mexicane, atât datorită talentului inconstestabil, cât şi pentru viaţa tragică şi tumultoasă pe care a avut-o artista. Opera sa, inedită şi originală, se situează la confluenţa mai multor curente artistice - simbolism, realism, suprarealism, expresionism -, împrumutând şi elemente ale artei indigenilor din Mexic.

Cele mai multe dintre picturi sunt materializări ale tragicului şi ale suferinţei, artista transpunând în artă toate stările agonizante prin care a trecut. Conştientă de frumuseţea ei neobişnuită, dar şi de dramele pe care existenţa ei