În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din cauza lipsei resurselor, combatanţii au început să se gândească la soluţii pentru probleme practice, scrie io9.com. Astfel, s-a pus problema rachetelor purtate de porumbei călători sau a unor substanţe protectoare împotriva rechinilor, pentru militarii care se prăbuşeau în mare.

Pykrete, combinaţia ciudată dintre rumeguş şi gheaţă

Ideea care a fost cel mai aproape să fie pusă în practică i-a aparţinut britanicului Geoffrey Pyke. El a inventat o substanţă numită Pykrete, compusă din 14% rumeguş şi 86% gheaţă. Aceasta avea proprietatea de a fi foarte dură şi se topea foarte greu, putând fi un substitut pentru beton. De aici şi denumirea Pykrete, o combinaţie între numele lui şi termenul englezesc pentru beton, "concrete".

Geoffrey Pyke, de profesie jurnalist, a fost corespondent în timpul Primului Război Mondial, fiind trimis incognito în Berlin, cu un paşaport american fals. El a fost capturat şi trimis în lagăr, dar a devenit primul britanic care a reuşit să scape. A traversat Germania şi Olanda, ajungând în cele din urmă acasă, unde a fondat o grădiniţă şi a devenit inventator.

Substanţa cu 86% gheaţă, care nu se topeşte şi e dură ca betonul

Când a început cel de-al Doilea Război Mondial, Pyke a devenit foarte interesat să inventeze arme noi, fiind îngrijorat mai ales de penuria de oţel. Această substanţă era folosită pentru absolut orice, astfel că Pyke a început să caute un substitut penru oţel, ieftin şi uşor de făcut. Întâmplător, Pyke a inventat pykrete, un amestec de apă şi rumeguş, lăsat să îngheţe. În mod surprinzător, pykrete nu se sparge şi nu se topeşte precum gheaţa, fiind destul de rezistent pentru a fi folosit în construcţii.

Cum a făcut Winston Churchill cunoştinţă cu pykrete

Partea cu adevărat incredibilă abia acum începe, asigură io9.com. Încântat de descoperire