Maia are abia un an şi-o lună, dar, în loc să se zbenguie în parc, stă ţintuită în gips, într-un pat din Spitalul Marie Curie. S-a născut cu o luxaţie de şold şi un picioruş mai scurt.
1 /.
Peste câţiva ani, într-o Românie în care s-a desfiinţat specializarea „ortopedie pediatrică”, Maia ar avea toate condiţiile să ajungă un adult schilod, căruia statul ar trebui să-i plătească o pensie de handicap.
Şansa ei de azi s-a numit doctorul Gheorghe Burnei, care a operat-o şi i-a asigurat, cel puţin din punct de vedere ortopedic, un viitor normal. În ţară, însă, au mai rămas doar câţiva ortopezi pediatri, pe mâinile cărora se dau din ce în ce mai mulţi copii bolnavi.
Doctorul Burnei atrage atenţia că în câţiva ani spitalele de copii vor fi nişte muzee de aparatură modernă, la care nu va mai avea cine să lucreze.
De trei ori mai multe cazuri ca în anii 90
Ca Maia sunt mii de copii în România. Se nasc cu diverse malformaţii generate de poluare, alimentaţia nesănătoasă sau cine ştie ce alte apucături „moderne” ale societăţii în care trăim. Doctorul Burnei, chirurg ortoped pediatru, spune că numărul copiilor cu probleme de oase care-i calcă pragul cabinetului e din ce în ce mai mare.
„Operăm peste 1.200 de copii anual, la Marie Curie, o cifră de trei ori mai mare decât în anii 90, când am venit eu aici. E adevărat că s-a lărgit şi sfera cazuisticii, facem operaţii de anvergură, însă e foarte clar şi faptul că a crescut incidenţa cazurilor de deformaţii ale coloanei vertebrale. Cauzele sunt multiple. Poluarea determină modificările genetice, tulburări ale metabolismului osos (aşa numita osteoporoză la copii – boala oaselor de sticlă). Apoi obezitatea, am început să avem copii graşi, iar aceştia au probleme cu oasele”, îşi descrie doctorul Burnei clientela minoră, dar numeroasă.
Facem operaţii în pr
