In cele patru decenii din implinita lor creatie, Teodora si Ion Stendl si-au organizat o dubla personala la debut, in 1966 si de doua ori in ani ’70. Poate in drumurile lor europene sotii Stendl au purtat impreuna materiile pregatitoare pentru sipetul Colectiei de vise, titlul expozitiei, cu adevarat un eveniment al artelor plastice romanesti, gazduita din 10 februarie de Galeria Apollo. Oferta sotilor Stendl nu are nimic conjunctural sau retrospectiv, dar nici nu neaga marca de pina acum a stilului lor. Expozitia aduce, foarte pilduitor pentru doua cariere seniorale, un esantion dens, variat, suculent din creatia ultimilor ani. Esantionul vine, in primul rind, dintr-o inalta exigenta profesionala. Este ca un meteorit care trece prin incandescentele unei culturi vizuale mereu imbogatite si se reforjeaza in atmosfera atelierului personal. Care este impresia forte a expozitiei? La cei doi artisti circulatia neingradita a imaginarului cultural este servita de mijloace (meserie) atit de bine strunite incit nu mai frineaza suflul facerii. „Esantionul meteoritic“ al expozitiei Stendl &Stendl mai inseamna densitate si greutate moleculara mare, de metale grele. El, meteoritul, vine din doi asteroizi vecini cu cel pe care creste trandafirul lui Saint-Exupéry.

Teodora ingrijeste pe astrul sau o gradina venetiana.

Intre maslini zburliti si lucitori din verde in argint sint presarate herme de piatra inghitite de iederi, inorogi si odalisce inecate in trandafiri. Peisajul horticol vazut in ton jubilatoriu este tratat cu predilectie in guase pe carton. Intrind in penumbrele interioarelor venetiene altele vor fi suporturile celei indragostite senzual de carti. Teodora manevreaza si manufactureaza tesaturi, pinzeturi, broderii, impislari, paste de hirtie. „Bibliolagnia“ Teodorei are in vedere pina si cartile de ghicit. Artista depliaza un cimp de tarot pe hirtie-